Protecția datelor cu caracter personal. Site-ul ziare.ro utilizează cookie-uri. Navigând în continuare, vă exprimați acordul pentru utilizarea cookie-urilor. Click pentru a afla mai multe. [ Accept ]

A scăpat din Coreea de Nord după ce a fost violată de mai mulţi militari, a trecut ilegal în China de două ori, a fost pusă de 30 de ori la vânzare şi a petrecut un an şi jumătate într-o închisoare în care, pe lângă ­tortura cotidiană, vedea zilnic oameni murind de foame. Femeia despre care vorbim trăieşte acum la Seul şi este unul dintre miile de nord-coreeni care îşi riscă viaţa pentru a trăi mai bine, dar pe care fantoma unicei dictaturi ­staliniste din zilele noastre tot îi mai urmăreşte, oriunde ar fi.

„Am ajuns ilegal din Coreea de Nord în China, iar la scurt timp după acest mare pas am reuşit să intru în contact cu un intermediar care activează într-una din reţelele de trafic de persoane care-i duc mai departe pe nord-coreeni în Sud. Însă planurile mi-au fost date peste cap, pentru că respectivul intermediar a decis altceva: să mă vândă.” Kim Su Kyung are acum 40 de ani şi poartă pe umeri o poveste de viaţă care s-ar încadra perfect nu în epoca anilor 2000, ci într-o lume rămasă cu multe secole în urmă.

În 2003, anul în care a avut prima tentativă de a scăpa din Coreea stalinistă, condusă de dictatorul Kim Jong Il (decedat la sfârşitul lui 2011), ştia că globul pământesc este alcătuit din şase ţări, iar foametea, frica şi violul în grup sunt nu doar ceva normal, ci şi trei dintre pilonii pe care era clădită societatea în care trăia. Prin urmare, le accepţi ca atare sau dispari.

În Coreea de Nord nu există graniţă între viaţa obişnuită şi calvar, iar dacă eşti femeie semni-ficaţia cuvântului Iad va depăşi barierele celei mai bolnave imaginaţii.

Aşa că, standardele fiind atât de înalte în societatea nord-coreeană, Kim Su Kyung şi-a dat la un moment dat seama că nu le va putea respecta la nesfârşit, iar traumatica revelaţie a venit în-tr-o bună zi sub forma unui viol în grup la care tânăra fusese supusă de câţiva militari cantonaţi la unitatea din oraşul natal.

În Raiul Ideilor Ciuce, bătaia, foametea şi violul nu îţi asigură statut de victimă, deci salvarea, dacă mai atârnă de ceva, acel c-eva e fuga. Fuga din Coreea de Nord.

Prin urmare, Kim a trecut -într-o noapte frontiera dintre -ţara natală şi China, doar că bine-făcătorul care ar fi trebuit să o ducă mai departe a hotărât că e bună de vânzare.

Şi, după cum ea însăşi povesteşte, bărbatul o plasează rapid pe piaţa neagră a mireselor care sunt măritate forţat cu fermieri chinezi – sănătoşi, dar burlaci, sau cu dizabilităţi – într-o ţară în care, conform statisticilor, aproa-pe 30 de milioane de bărbaţi îşi caută cu disperare neveste. Practic, vorbim de o piaţă similară celei de organe, în care nu există scrupule, nici drame personale, ci numai cerere, ofertă, „produse” din belşug şi mulţi, foarte mulţi furnizori.

Prin urmare, Kim Su Kyung este scoasă la vânzare de intermediarul care o preluase de la graniţa cu Coreea comunistă. Dar frumuseţea şi faptul că este -înaltă fac, în cele din urmă, ca tânăra de sub 30 de ani să aibă parte de un nou calvar. Un calvar care, la un moment dat şi paradoxal, îi dă, totuşi, speranţe: intermediarul încearcă, şi încearcă, şi încearcă să o vândă, dar degeaba. Şi face asta de 30 de ori, în cap, dar de fiecare dată fără succes.

Frumuseţea şi înălţimea o joacă pe fata aceasta ca la ruletă, pentru că îi menţin un preţ ridicat, pe care nici traficantul nu-l poate lăsa mai jos, ca să nu strice piaţa, şi nici ofertanţii nu-l plătesc, pentru că n-au cu ce.

„În final, bărbatul acela mi-a dat drumul. Mi-a spus să plec şi să mă descurc singură”, povesteşte acum Kim Su Kyung. Doar că speranţele care îi răsar din nou la momentul respectiv au o viaţă la fel de lungă precum lacrimile care-i dispar acum, discret, dar rapid, sub şerveţelul care nu mai are nici un centimetru pătrat capabil să le absoarbă.

Kim Su Kyung provine dintr-o familie care, în sistemul de caste din Coreea de Nord, se află pe poziţia cea mai de jos. Nu a avut voie să se mute la Phenian, pentru că tatăl este miner. Or, acest subgrup al clasei muncitoare nu avut niciodată, sub dinastia celor trei dictatori Kim, şanse să evolueze pe scara socială.

Evident, nu a fost vina fetei că tatăl lucra în mină, dar nici a părintelui. „Toată suferinţa familiei a început când s-a terminat războiul coreean. Atunci, sora tatălui meu, o femeie foarte frumoasă, a plecat în SUA cu un soldat american. În ţara mea, acest lucru înseamnă trădare, iar tata a fost trimis în mină. Apoi, şi noi, urmaşii lui, indiferent de calităţi, aveam să fim condamnaţi la o viaţă fără vise. Eu visam să studiez artele, dar pe de altă parte trebuia să accept că toate acestea vor rămâne vise.”

Kim alege, aşadar, să fugă. După ce traficantul incapabil să lase din preţ, dar şi să-l obţină, o eliberează, Kim Su Kyung rămâne în China, unde se angajează la negru, într-un bar deţinut de un poliţist influent pe plan local. În sinea ei, se simte în siguranţă, crezând că poliţistul pentru care lucrează nu avea cum să o reclame la poliţie pentru statutul ilegal pe care îl avea. Totodată, visează la agoniseala din acea leafă ca la ochii din cap, pentru că plănuieşte să achite taxa pentru o nouă tentativă de a trece din China în Coreea de Sud, un drum greu, dar şi extrem de costisitor.



Integral pe România Liberă



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.