E ridicol să comentezi întîlnirile politice dintre doi şefi de stat, drept expresii ale unor ”afinităţi” de ordin privat. Nixon n-a venit în România pentru că îl găsea foarte simpatic pe Ceauşescu. Nici pentru De Gaulle preşedintele comunist nu era, cred, partenerul ideal de conversaţie.Dar, în context, întîlnirile cu pricina au avut rostul lor geopolitic. După decembrie 1989, toţi preşedinţii României s-au întîlnit şi s-au fotografiat cu preşedinţii americani şi toţi politicienii autohtoni, indiferent de partid, au susţinut, sincer sau demagogic, ”parteneriatul strategic” cu SUA. Există, e drept, oarecari deosebiri de nuanţă. Dl Klaus Iohannis e primul şef de stat din regiune invitat (într-un context delicat) la Casa Albă de Donald Trump, după instalarea lui în înalta funcţie, iar convorbirea dintre cei doi lideri şi declaraţiile lor de presă indică un episod semnificativ, un util consens pe cîteva probleme esenţiale, pe scurt, un succes important al Preşedinţiei române în plan diplomatic. De altfel, chiar şi adversarii politici ai dlui Iohannis au fost constrînşi de împrejurări să se declare satisfăcuţi de eveniment, evident cu unele fente specifice. Dl Dragnea, de pildă, a trecut sub tăcere chestiunea corupţiei, abordată ferm în dialogul din Salonul Oval şi s-a arătat nesigur de eventuale consecinţe economice ale întîlnirii (de vreme ce Domnia Sa n-a fost de faţă...).. Dl Tăriceanu a reţinut doar că specia cea mai gravă a corupţiei este ”abuzul de putere” (se gîndea, desigur, la propiul său război cu ”puterea judecătorească”). În genere, şi comentatorii politici (de toate obedienţiele) au găsit cuvinte bune cu privire la întîlnirea de la Washington, ilustrînd un amplu registru stilistic: de la aprobare convenţională, la exaltare mistică. (Nemulţumit pare să fi fost doar un jurnalist român trăitor în Statele Unite: la întîlnirea dintre preşedinte şi comunitatea românească, organizată de ambasada noastră, era cam înghesuială, astfel încît jurnalistul cu pricina n-a reuşit, cum spera, un tȇte-à-tȇte profesionist cu dl Iohannis. Adică discriminare: cu Trump da, iar cu omul nostru nu!). Ca de obicei, foarte viguroşi au fost, din toate ”poziţiile”, forumiştii: cînd fericiţi că ne-am dat bine cu americanii, cînd furioşi că, de fapt, sîntem convocaţi dincolo de Ocean ca nişte ”slugi”...). Să amintim şi melancolia unui universitar bucureştean, grăbit să constate că presa americană nu a acordat întîlnirii dintre cei doi preşedinţi tot atîta importanţă, cîtă i-am acordat noi. Ba dimpotrivă.

Integral pe Adevărul



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.