Pentru polițiștii de la Ordine Publică sau de la „Rutieră” - aflați permanent pe stradă -, pentru judiciariștii de la Investigații Criminale - implicați în anchete riscante -, folosirea armei în cazuri extreme este vitală. Cartușul pe care se decid să-l tragă asupra infractorului fugar poate poate fi granița dintre viață și moarte. Linia dintre o misiune reușită sau una ratată, încheiată pentru agent cu dosar penal, poate chiar și pentru omor din culpă.

Dar, pare că acest pericol uriaș la care se expun agenții este mai puțin important pentru șefii din Ministerul Afacerilor Interne (MAI) atâta vreme cât pregătirea unui asemenea polițist de stradă – obligat prin lege să tragă doar la picioare -, se reduce, culmea ironiei!, la câteva cartușe trase lunar într-o țintă-piept statică!

”Biblia” polțistului român în ceea ce privește uzul de armă este Legea 17/1996, actul care îi dă dreptul, după cele două somații verbale obligatorii – ”Stai!” și ”Stai că trag!” -, și a unui foc de avertisment tras în plan vertical să deschidă focul asupra persoanei în urmărirea căreia se află. Însă, numai la picioare! În nici un caz, dacă viața nu îi este pusă în pericol, agentul sau ofițerul aflat în misiune nu are voie să tragă în plin, în capul, în pieptul sau în spatele fugarului.

Pentru ca reușita deciziei de a deschide focul asupra unui potențial infractor să fie de sută la sută, adică pentru ca glontele tras de el să țintească doar picioarele – așa cum prevede legea -, se presupune că polițistul petrece ceva timp în poligon pregătind situațiile reale cu care se confruntă pe teren. Nimic mai fals!

Integral pe Evenimentul Zilei



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.