M-am despărțit de tata cu o neînțelegere care mă apasă la atîția ani după trecerea sa între cei drepți!

Mă certa și mă acuza că n-a primit o bucată de teren pe vechiul său loc și că nu sunt în stare să mă bat pentru un drept al său. Era un țăran cu acte de veteran de război și care nu voia nici decorații suplimentare, nici alte pensii, nici titluri și nici diplome și onoruri. Cerea de la primărie ca o bucată de pămînt primită de tatăl său după „comisație” (reforma agrară din 1921) să fie restabilită la cel mult o palmă de locul în care a fost. La repunerile în posesie, în baza Legii Fondului funciar (de atîtea ori completată, modficată și răsadăugită) i-au reconstituit proprietatea la 30-40 de metri mai aproape de sat. Nu mai departe, mai aproape!-Acolo nu a fost al nostru și nu-l vreau! Să mi-l dea unde a fost!

Trebuia să ne judecăm, să anulăm titlul, să scoatem iar comisia, să ne luptăm cu cel care apucase să însămînțeze pămîntul. Iar acesta, român al dracului și hrăpăreț, nu voia în nici un chip. Într-o bună zi, s-au bătut. Degeaba am încercat să-i pansez supărarea cu alt pămînt. Cînd am putut, i-am mai cumpărat cîteva hectare în apropiere.

Integral pe Cotidianul



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.