Doar în paradis nu e penurie. Toate bunurile există din abundență, raritatea lor e un conceput necunoscut. Tocmai de aceea, acolo nu există nici economie, diviziune a muncii sau comerț.

De multe ori în istorie, dar și în contemporaneitate își face loc ideea că dobânda la împrumuturi e o formă de jaf și ar trebui interzisă. În fond, de ce să plătești mai mult decât ai luat? Ceea ce nu se înțelege e că una e să dispui de resurse în prezent și alta e să amâni posesia lor pentru viitor, punându-le temporar la dispoziția altuia. Precum toate bunurile mundane, timpul este limitat. Nu suntem nemuritori, iar calitatea vieții scade pe măsură ce îmbătrânim. Dobânda nu este decât prețul timpului.

Raritatea bunurilor, de la sine înțeleasă pe vremuri ca origine a economiei, e tot mai mult ocultată în ziua de azi. Există chiar luări de poziție ale stângii radicale potrivit cărora ideea însăși de penurie nu e decât un mit propagandistic cultivat intenționat de „capitaliști” pentru a justifica exploatarea clasei muncitoare. De fapt, toate bunurile ar exista din abundență, tot ce lipsește ar fi redistribuirea lor judicioasă.

Integral pe Jurnalul Național



Comentarii

Vlad Măi muistilor ma întreb cat căcat a trebuit sa mănânci pana sa ajungi un jeg de om

12 iunie 2021 12:01

Kuminecăturile Bucilor Gemene, sodomitul de serviciu al P$D Eu mă injectez cu spermă-n anus și n-am nici pă dracu!

11 iunie 2021 12:27

As da o muie. Vreau postac bolsevic, Acum! .

11 iunie 2021 11:51

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.