Voicu Rădescu era Green Hours. Discret dădea farmec unui subsol. Acolo se făcea teatru, se cânta jazz, acolo ne pierdeam în rotocoale de fum ideile, vehemențele, nopțile. Te pierdeai în lumea lui Voicu Rădescu. El făcuse locul, el ni-l descoperise și tot el ne descoperea pe noi, ăștia, care căscam gura sau ne dădeam talente. Acum a murit Voicu Rădescu. Cine ne mai dăruiește greenhoursuri?

Nu știai la ce te duci, ce vedeai. Te duceai la Voicu, la Green Hours. Rătăcit, avea grijă Voicu de mintea ta. Atât de puternic, de magnetic, de tămăduitor e locul făcut în mintea noastră, în memoria Bucureștiului, de către Voicu Rădescu. Îl știam pe Voicu ca pe un prieten vechi-vechi, deși n-am stat cu el mai mult de un ceas de vorbă toată viața. Aveam încredere în el fără măsură.

Cum să n-ai? A creditat atâta lume cu ce avea el mai prețios: podeaua aia de 2 metri de la Green. Am văzut acolo catastrofe, am văzut acolo nemuritoare. Parcă spunea: du-te, ce se poate întâmpla? Suntem împreună. Adică, am încredere în tine, nu te voi trăda. Tu crezi în tine și eu cred în tine.

Integral pe Hotnews



Comentarii

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.