Vlad Perju, profesor de drept constitu­ţional la Boston College, crede că modificarea actualei legi fundamentale nu este necesară şi că Parlamentul unicameral ar fi riscant pentru România.

Cu toate acestea, Perju, care a predat drept european la Harvard, declară că orice referendum trebuie respectat, inclusiv cel privind trecerea la un Parlament uninominal. Parlamentizarea actualului regim semiprezidenţial nu este văzută ca o problemă de profesorul de drept constituţional, deşi reducerea prerogativelor preşedintelui ar putea produce „anumite dezechilibre“.

Perju consideră că instituţia suspendării ar trebui păstrată, deşi este o particularitate originală a Constituţiei autohtone. În viziunea lui, continuitatea constituţională e foarte importantă, chiar dacă suspendările de până acum au produs crize politice majore. „Crizele care nu distrug statul îl întăresc“, spune Vlad Perju.

Credeţi că e necesară ­modificarea Constituţiei?

V.P.: În ultima vreme modificările constituţionale din diverse ţări fac parte din jocul politic, iar procesul a devenit extrem de politizat. Acest lucru este de înţeles pentru actorii politici care au în spatele lor largi majorităţi, pe de altă parte majoritatea Constituţiilor europene sunt uşor de modificat, spre deosebire de cea americană, de pildă, care e aproape imposibil de schimbat. Constituţia Indiei, în schimb, a fost modificată de sute de ori, iar în astfel de ţări, în care legile fundamentale sunt atât de uşor de modificat, Curţile Constituţionale au dezvoltat doctrine referitoare la lucrurile care nu se pot modifica. Şi în România există astfel de chestiuni care nu se pot modifica.

Actuala Constituţie a României a fost scrisă de oameni crescuţi în perioada dictaturii şi la începutul anilor 1990 a fost destul de criticată. România se poate dezvolta şi moderniza în secolul 21 având la bază această Constituţie?

V.P.: Într-o oarecare măsură da, în fond Constituţia României a funcţionat destul de bine. În ultimii 20 de ani statul român şi-a început procesul de modernizare pe baza acestei Constituţii: a trecut prin crize politice care nu au destrămat statul, a avut loc mereu alternanţa la putere, s-au creat condiţiile pentru o justiţie independentă şi toate condiţiile pentru ca România să ajungă în UE. Este clar: Constituţia a funcţionat. Există, bineînţeles, multe locuri în care actuala Constituţie ar trebui modificată, mai ales la capitolul Drepturi, dar actualele modificări nu au ca obiect aceste articole.

Vreţi să spuneţi că actualele modificări nu se află pe falia necesităţilor.

V.P.: Da, în fond revizuirea a devenit o treabă politică. Atunci când prietenii lui Traian Băsescu au avut puterea, au încercat să modifice Constituţia într-o direcţie prezidenţială; acum, când adversarii lui au puterea, aceştia încearcă să o modifice într-o direcţie parlamentară. Cred că România ar putea să funcţioneze foarte bine pe baza actualei Constituţii.

Regimul semiprezidenţial din România pare să fie totuşi destul de original.

V.P.: Nu neapărat. În mare măsură este similar cu cel francez şi care este adoptat de mai multe ţări din Europa Centrală şi de Est. Acest regim are avantaje importante: este foarte flexibil, fiindcă, în funcţie de relaţia dintre preşedinte şi majoritatea parlamentară, poate funcţiona fie ca un regim aproape prezidenţial, fie ca un regim aproape parlamentar.

Aşa flexibil, cum îl descrieţi, totuşi în vara trecută a dus la o criză politică prin care o majoritate a încercat să demită preşedintele prin încălcarea legislaţiei şi chiar a Constituţiei.

V.P.: A încercat, dar nu a reuşit.

Nu a reuşit fiindcă au existat presiuni dinspre cancelariile occidentale, nu fiindcă actualele prevederi ale Constituţiei ar fi reglat lucrurile.

V.P.: Curtea Constituţională (CC) a fost cea care a dat verdictul, iar intervenţiile externe au fost pentru respectarea deciziei pe care a dat-o Curtea. E adevărat că a existat şi o decizie a CC, care nu a fost respectată, şi anume că suspendarea preşedintelui nu este un mecanism politic de sancţionare, ci unul juridic. Această decizie nu a fost respectată, dar cea referitoare la pragul referendumului a fost pusă în practică. Existau mecanismele pentru ca majoritatea respectivă să rupă coarda şi să împingă lucrurile într-o direcţie clar ilegală, dar nu a făcut-o.

Constituţia a supravieţuit. Toate Constituţiile lumii trec prin astfel de crize profunde şi în acest fel se întăresc şi se construiesc doctrine ale Curţilor Constituţionale.

Se întâmplă ceea ce spuneţi atunci când Curtea Constituţională nu se contrazice în decizii, ca în România.

V.P.: Da, ultimul exemplu este chiar decizia referitoare la pragul referendumului, care este o ruşine: Curtea Constituţională nu a reuşit să-şi respecte propriile hotărâri. Motivele invocate de CC, dacă ar fi fost scrise la un examen, ar fi fost notate cu 3, o decizie contradictorie, care nu înţelege fundamentele de bază ale constituţionalismului, care se bate cap în cap cu jurisprudenţa Curţii din anii trecuţi.

Nu poţi să ai o Constituţie adoptată cu 50 la sută, care include instituţia referendumului, şi care să poată fi modificată cu un prag de 30 la sută.

Se încalcă simetria necesară în astfel de cazuri?

V.P.: Da şi, în plus, 30 la sută nu exprimă voinţa poporului. Există apoi o diferenţă între „democraţie“ şi „democraţia constituţională“. Democraţia constituţională nu înseamnă că orice voinţă populară se transformă automat în lege, ci doar acele voinţe populare care, evident, respectă procedurile constituţionale.

Dacă 99 la sută din cetăţenii României ar vrea mâine ca persoanele cu ochi albaştri să nu aibă voie să candideze, acest lucru nu se poate realiza tocmai fiindcă încalcă prevederile Constituţiei. E foarte important să te uiţi la formele pe care trebuie să le îmbrace voinţa populară.

Contează foarte mult şi cultura constituţională a alegătorilor; sunt ţări ca Statele Unite, unde cărţile de drept constituţional sunt la fel de citite ca, în România, romanele lui Mircea Cărtărescu.

În lumina acestei explicaţii, cum ar trebui abordată problema Parlamentului uninominal, adoptat printr-un referendum, dar neluat în seamă de către Parlament? Ar fi bine pentru România să aibă un Parlament cu o singură Cameră?

V.P.: Nu, cu atât mai mult cu cât modificările constituţionale propuse vor fi adoptate. Să ai un sistem parlamentarizat şi unicameral nu e un lucru prea fericit. Apoi, România are o tradiţie a bicameralismului.

Totuşi, aproape 50 de ani, cât a durat regimul comunist, Parlamentul autohton a fost unicameral.

V.P.: Nu a fost chiar un Parlament, dar acum ne referim la tradiţia democratică a bicameralismului. În filosofia constituţională este importantă continuitatea, iar atunci când vrei să schimbi ceva e bine să ai un motiv serios pentru a schimba. Dacă ţara ta are o anumită tradiţie, ea trebuie continuată. În al doilea rând, bicameralismul îţi permite să ai un sistem de verificare şi control (checks and balances) care este important, este un obstacol pentru orice autoritarism. E adevărat că îngreunează lucrurile, că durează mai mult adoptarea unei legi, dar acest lucru face parte din demnitatea procesului de legiferare: ia timp şi e important să ia timp, pentru ca oamenii să poată delibera.

Pe de altă parte, indiferent ce cred eu sau alţii, odată adoptat prin referendum, Parlamentul unicameral ar trebui pus în aplicare. Este decizia poporului. Totuşi ideea referendumurilor pe tema structurilor statului nu e foarte fericită, n-ar fi bine, spre exemplu, să întrebi poporul pe ce durată ar trebui numiţi membrii Consiliului Superior al Magistraturii. Gândirea constituţională este aleatorie: România poate fi un regim prezidenţial, parlamentar sau semiprezidenţial, dar, odată luată decizia, structura instituţională trebuie respectată.

În proiectul de revizuire a Constituţiei, Parlamentul devine o superputere în România. Credeţi că această propunere va deveni realitate?

V.P.: Viitorul democratic al României depinde de un Parlament de calitate. Problema sistemului instituţional actual este că nu a reuşit să atragă oameni bine pregătiţi şi cu viziune, dar dacă privim spre viitor ne dăm seama că avem nevoie de un Parlament puternic şi de calitate. Din acest punct de vedere nu este o direcţie greşită, este doar prea devreme.

Totuşi, articolul care prevede că Parlamentul este „forul suprem de decizie“, criticat şi de Comisia de la Veneţia, pare abuziv.

V.P.: Această prevedere nu va rămâne aşa. Dacă ar rămâne, s-ar limita puterile Curţii Constituţionale, fiindcă pe baza acestui articol, că Parlamentul este forul suprem de decizie, în cazul unui conflict între autorităţi, Parlamentul primează.

Iar Curtea Constituţională n-ar mai putea interveni.

V.P.: Ar putea, dar numai consultativ. Prin acest articol se încalcă principiille fundamentale ale constituţionalismului.

Credeţi că prin modificările propuse la actuala Constituţie există pericolul schimbării regimului autohton, al trecerii de la un sistem semiprezidenţial la unul parlamentar?

V.P.: Problema e a procedurii prin care se face această schimbare: a existat un Forum Constituţional, care nu a fost reprezentativ, care prezentat un proiect de o calitate discutabilă şi care a fost total diferit de cele din alte state democratice.

Chiar şi aşa Comisia pentru revizuirea Constituţiei a acţionat fără a lua în considerare părerile specialiştilor şi fără o adevărată consultare. Problema nu este cea a parlamentarizării regimului semiprezidenţial, ci a procedurii.

Deci nu vedeţi o modificare de regim.

V.P.: Nu cred, totuşi, că modificările actuale ce fac tranziţia de la semiprezidenţialism spre parlamentarism prezintă o problemă. Observ că această Comisie nu ştie ce să facă cu atribuţiile preşedintelui. Ceea ce ar trebui criticat este mai degrabă viteza cu care se face modificarea Constituţiei, aceste schimbări vin prea repede după ceea ce s-a întâmplat în vara anului trecut. În al doilea rând sunt modificări reactive, nu de ansamblu, nu există în spatele schimbărilor o gândire profundă.

Pur şi simplu ceea ce se modifică sunt lucrurile care au împiedicat majoritatea parlamentară de anul trecut să facă ceea ce ar fi vrut să facă.

În acest context, membrii Comisiei de revizuire nu ştiu ce să facă cu instituţia prezidenţială, pentru că, dacă aproape 90 la sută din români vor să-şi aleagă direct preşedintele, dacă preşedintele este ales de către popor, atunci trebuie să i se dea mai multe lucruri de făcut. Prin proiectul actual, preşedintelui i se lasă prerogativele de politică externă, dar i se taie puterea de mediere. Rămâne de văzut dacă acestea sunt puteri suficiente pentru preşedinte.

Care sunt riscurile?

V.P.: Ar putea să apară o serie de dezechilibre. Gândiţi-vă la situaţia în care Parlamentul devine disfuncţional, din cauza rezultatelor alegerilor sau din alte motive, Guvernul nu mai are voie să dea ordonanţe de urgenţă, aşa cum prevede proiectul de revizuire, deci statul nu mai are puterea de a acţiona rapid şi urmează un blocaj serios.

Imaginea Parlamentului va scădea permanent în ochii alegătorilor şi se va pregăti terenul pentru ca o personalitate carismatică, din interiorul sau chiar din afara vieţii politice, să poată să acţioneze prin mijloace extraconstituţionale. Pentru o Constituţie, este esenţial să aibă capacitate de tracţiune, să regularizeze puterea politică, să nu lase această putere să se manifeste în afara Constituţiei.

Este o chestiune extrem de serioasă, fiindcă o breşă în această arhitectură ar putea deschide drumul către un regim autoritar. Uitaţi-vă şi la altă problemă: modificările privind Curtea Constituţională au fost amânate de Comisia de revizuire, dar propunerile făcute de Forumul Constituţional în acest sens ar putea să vă dea palpitaţii, fiindcă membrii acestui Forum ar vrea o Curte cu puteri mici şi cu un număr mare de judecători.

Ce rol ar trebui să aibă preşedintele prin Constituţie: e bine să fie un jucător?

V.P.: Rolul pe care l-a jucat preşedintele în ultimii 20 de ani a depins foarte mult de persoanalitatea acestuia. Instituţia prezidenţială a arătat mereu diferit, este o instituţie personalizată. Dacă sistemul se schimbă, iar sistemul se parlamentarizează, vor apărea unele dezechilibre, fiindcă puterea preşedintelui ar trebui calculată în funcţie de prerogativele Guvernului şi ale Parlamentului.

E bun un preşedinte jucător?

V.P.: Să luăm ca exemplu mandatele lui Traian Băsescu: a fost bine că a fost un preşedinte jucător pentru că a reuşit să întărească puterea Justiţiei, a plecat de la premisa că modernizarea ţării depinde foarte mult de independenţa Justiţiei şi a avut dreptate; nu a fost la fel de bine că şi-a construrit legitimitatea politică prin acţiuni împotriva Parlamentului.

Cred că România are nevoie de oameni politici care să cons­truiască instituţii. Aş vrea să văd un preşedinte care să înţeleagă faptul că instituţia Parlamentului este importantă şi să caute pârghii pentru îmbunătăţirea activităţii parlamentare. Nu cred că preşedintele Băsescu a făcut acest lucru.

Nici nu prea a avut cum, în fond a avut de-a face cu două Parlamente care l-au suspendat. Aveţi exemple din lumea democratică în care un preşedinte a fost suspendat?

V.P.: Nu, instituţia suspendării este o instituţie a noastră.

E bună?

V.P.: Instituţia suspendării a devenit o supapă politică, ceea ce nu era prevăzut în Constituţia din 1991. Curtea Constituţională în mod corect a spus că suspendarea este o sancţiune juridică, dar între timp ea a devenit o pedeapsă politică. Statul nu s-a dezintegrat.

După părerea mea, crizele care nu distrug statul îl întăresc, în măsura în care din ele rămân nişte învăţăminte, nişte doctrine constituţionale.

Credeţi că România s-a întărit în urma acestor crize?

V.P.: Cred că s-ar fi putut întări şi altfel. Dacă s-ar fi respectat deciziile CC, s-ar fi întărit. Constituţiile se întăresc în măsura în care sunt interpretate coerent. Uitaţi-vă la criza din vara trecută; în ciuda faptului că toţi factorii politici erau aliniaţi împotriva unui actor politic, acest actor a supravieţuit, pentru că CC a interpretat regulile jocului în aşa fel încât el să supravieţuiască.

Ar fi bine ca România să ­păstreze această instituţie a suspendării?

V.P.: Da, cred că e bine să o păstrăm, fiindcă o avem deja. Cred că e bună continuitatea constituţională. E mai importantă o perioadă de continuitate, care să-i permită CC o doctrină solidă de interpretare.

Nu e periculoasă această instituţie a suspendării, care ar putea destabiliza regulat ţara?

V.P.: Atât în proiectul preziden­ţial, cât şi în cel al Comisiei Antonescu, instituţia suspendării vine la pachet cu cea a dizolvării Parlamentului, în cazul în care suspendarea preşedintelui nu este confirmată prin referendum. Este un mecanism care responsabilizează Parlamentul.

Integral pe România Liberă



Comentarii

@val se pare ca ytu maninci perje... Ramii blocat in obsesia ta cu "bashinescu". Nu exista incalcare a separarii puterilor din partea lui! Are si el dreptuls a critice aspectele negative - asta nu inseamna "amestec in treburile interne", bai socialist spalat la cap (creier nu ai...) de propaganda comunista! Tu nu vezi cu ce "motivari" vine Frunzabelita? Ca "si-a recapatat aroganta"! Cacatii aia de Kkrau si Mitomanul nu isi incalca atributiile de "separare a puterii" criticindu-l, ba chiar injurindu-l pe Presedinte? Ei nu sunt oficiali? Ei nu critica Justitia?

27 iulie 2013 8:11

liberarul socialist "În al doilea rând, bicameralismul îţi permite să ai un sistem de verificare şi control (checks and balances) care este important, este un obstacol pentru orice autoritarism. " Nu in Romania, unde parlamentarul este, in primul rind, om de partid si abia pe urma reprezentant al alegatorilor. Ba chiat, inaintea votantilor trece clientela... Deci, cind in Camera USL are 70%, iar in Senat tot USL are tot 70%, nu exista absolut nicio forma de contro - si este instaurat autoritarismul! Cit despre demiterea Presedintelui, da, trebuie pastrata, cu doua amendamente. 1. Parlamentul care a initiat demiterea sa fie dizolvat automat daca pierde referendumul; 2. Parlamentarul sa poata fi si el demis - prin initiativa (si referendum) local in circumscriptia lui. Pt ca in acest moment parlamentarii sunt dumnezei timp de patru ani, fara pic de responsabilitate fata de cineva - decit fata de partidul de care apartin (si liderii acestuia, care ii trec pe lista de candidati).

27 iulie 2013 8:06

val D-l Perju cam mininca perje, date de Javra Ordinara. Fara sa fi mare specialist in "stiinte juridice" (daca si astea sint stiinte?)nu cred ca o Curte constitutionala formata dintr-un nr restrins de oameni si aia alesi pe criterii politice poate sa combata deciziile unui parlament care este format in majoritate din absolventi de "stiinte juridice", reprezentind poporul. In alta ordine de idei, spune ca se pot face modificari constitutiei, dar nu asa repede? Mai sustine ca se poate suspenda presedintele (daca nu este Bashinescu). Ba mai mult sustine ca presedintele poate fi "jucator" cu toate ca incalca separatia puterilor in stat, etc

25 iulie 2013 0:21

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.