Nu căutaţi sensuri ascunse în schimbările de miniştri pe care Crin Antonescu tocmai le-a făcut. Este pur şi simplu o demonstraţie de forţă- executată, probabil, la sfatul consultanţilor politici- cu scopul de a-i convinge pe adversarii din USL că nu are de gând să cedeze candidatura la prezidenţiale, iar pe noi că este suficient de puternic pentru a-l vota preşedinte.

Nimeni nu l-a crezut probabil pe Crin Antonescu când a spus că motivul schimbării lui Daniel Chiţoiu, din funcţia de ministru de Finanţe ar fi fost nevoia partidului de a avea un cadru de nădăjde care să se ocupe de campania electorală pentru europarlamentare. Se ştia deja că omul de la Finanţe era considerat prea apropiat de PSD şi Victor Ponta. Foarte important însă, înainte de a-i cere să-şi dea demisia, Antonescu a ţinut să precizeze că partidul nu a fost consultat cu privire la măsura luată de Ponta şi Chiţoiu, a deja celebrelor „electo-rate” (ajutoarele acordate de stat celor care nu-şi pot plăti ratele la bancă). Acest lucru a fost întărit joi şi de Klaus Iohannis- cel care, o zi mai târziu, a fost anunţat ca vicepremier exact în locul lui Chiţoiu- tocmai pentru ca mesajul transmis alegătorilor de dreapta din România să fie cât mai clar: liberalii nu susţin o astfel de măsură de stânga şi, drept dovadă, l-au şi schimbat pe ministrul de Finanţe care a adoptat-o. Antonescu a împuşcat astfel doi iepuri dintr-un foc. Pe de o parte, a înlocuit din Guvern un om în care nu mai avea încredere, politic vorbind, iar pe de altă parte, a transmis din nou câteva bezele electoratului de dreapta din România. Liderul PNL continuă jocul la două capete, cu care ne-a obişnuit în ultima perioadă, adică rămâne alături de PSD- şi speră în continuare să fie candidatul Uniunii la prezidenţiale, dar încearcă să-i convingă şi pe alegătorii de dreapta că nu s-a pesedizat, după cum îl acuză unii, şi că poate fi- chiar şi pe post de soluţie de avarie- reprezentatul acestora la Cotroceni, începând cu noiembrie 2014.

Până acum, se pare că lucrurile îi ies destul de bine lui Crin Antonescu. Chiar dacă lui Victor Ponta nu-i convin deloc schimbările făcute de partenerul său, pe care până mai ieri îl desconsidera profund, nu prea se mai află în postura de a o mai face pe şeful în USL, având propriile probleme în PSD. Pe premier cel mai mult îl deranjează prezenţa în guvern a lui Iohannis, un primar care în ciuda problemelor de incompatibiliate pe care le are, este în topul încrederii în rândul populaţiei. Dacă Ponta se va hotărî să refuze propunerile lui Antonescu privind ministerele de Interne, Finanţe, Economie şi Sănătate, atunci i-ar da un motiv întemeiat liderului PNL să se retragă din guvern, spunând că, de fapt, a fost dat afară de la putere, ceea ce ar constitui o bună măciucă pentru liberali în campaniile electorale de anul acesta.

În acest moment, Crin Antonescu a luat prim-planul în USL, fapt care poate părea surprinzător pentru cei care şi-l amintesc din perioada referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu din 2012, cu accentele isterice la adresa Occidentului, jignirea Angelei Merkel („Să-l ia pe Băsescu în Germania să-i dea o bucăţică de pământ”) sau când îi uimea pe reprezentanţii FMI cu expresia intrată în istoria limbii engleze „ză mazăr and ză fazăr”.

Preşedintele PNL joacă de ceva timp rolul liderului înţelept dar hotărât, care-şi cântăreşte atent cuvintele cînd vorbeşte despre justiţie, partenerii externi ai României sau guvernare, apără liberalismul şi jumătatea de guvernare care se cuvine PNL, în urma împărţirii din 2012. Echipa sa de consilieri- unii străini, din câte de spune- lucrează acum din greu pentru îmbunătăţirea imaginii lui Crin Antonescu pentru a-i convinge pe români şi pe aliaţii occidentali că merită să fie preşedinte. Mai mult ca sigur că, în viitorul apropiat, preşedintele Senatului se va abţine să gafeze şi va încerca să pară cel mai deştept şi cinstit de pe scena politică.

Transformarea lui Antonescu seamănă însă cu tuningul unei maşini. Dacă iei un Logan şi-i pui în faţă o bară nouă, prize de aer, în spate un eleron ca de Formula 1, iar la roţi, jante noi, vei avea probabil o maşină mai frumoasă, dar în nici un caz o maşină sport. Dacă umbli şi la toba de eşapament, care să facă niţel zgomot când treci printr-un loc aglomerat, oamenii vor întoarce capul după tine, dar tot nu vor vedea o maşină sport, ci un Logan tunat. Poţi să faci practic orice cu automobilul tău, dar o maşină sport nu vei putea scoate din el.

În acest moment putem spune că, da, Antonescu este un om politic „îmbunătăţit”, faţă de anii trecuţi. Este suficient însă „tuningul” politic pentru a fi un bun preşedinte? Nu trebuie să răspundeţi acum, ci la alegerile din noiembrie.

Integral pe România Liberă



Comentarii

liberalul socialist Bai Gheo. Bai Tereaca. Bai, Crinulet are, fratele meu, spre 60 de ani! Cit timp se va tot "maturiza"? Sau, ce zici? mai are timp pina la 80...

8 februarie 2014 20:54

Laczi Z. Nu-i decat sustragere de la raspundere, joc de glezne, teatru.

8 februarie 2014 9:37

Adaugă comentariu

Pentru a putea comenta pe ziare.ro trebuie să:

  1. Introduci o adresă validă de email în câmpul de mai jos. Vei primi un mesaj.
  2. Accesezi link-ul din mesajul primit.
  1. Este nevoie să urmezi acești pași o singură dată.